Elderland - Capitolul III

Revenim cu momentul în care Amelia a fost răpită, iar Casstiel încearcă să o salveze dar este oprit înainte de a intra în pădure de Ulrich, acum urmează momentul adevărului, citiţi şi aflaţi ce se întâmplă în continuare cu eroul nostru.
Pentru cei ce au rămas în urmă, găsiţi pe pagina de Best Off toate capitolele în ordine.
Enjoy ...

Elderland - Capitolul III

Prinţul umbrelor - Aventura Începe

   Casstiel se întoarce mai mult forţat de către Ulrich în sat şi merge la locuinţa acestuia unde consiliul din Elderland tocmai se întrunise, printre membri fiind şi Jonathan, tatăl lui Casstiel.
 - Tată ! Strânge repede vânătorii, o creatură a rapit-o pe Amelia, trebuie să mergem după ea să o salvăm.
 - Degeaba, nu se mai poate face nimic acum pentru ea. Odată intrată în Pădurea Blestemată nu mai poate fi găsită, probabil deja a ajuns la El.
 - Pădurea Blestemată ? Dar credeam că este doar o simplă legendă, menită să sperie copii ca să nu intre în pădure şi să se piardă. Nu se poate să fie adevărat...
 - Din păcate totul este cât se poate de adevărat Casstiel, iar acesta este anul ofrandei şi se pare că Amelia a fost cea aleasă.
 - Acesta este momentul de care mă temeam încă de când s-a născut. - intervine Ulrich.
 - Adică aţi ştiut tot timpul că este adevărat şi nu ne-aţi avertizat ? Nu aţi făcut nimic să preveniţi răpirea ei ?
 - Nu poate fi prevenit, nimeni nu a reuşit să găsească o soluţie de 100 de ani de când se tot încearcă tot ce este posibil. De un secol de când a avut loc prima ofrandă bestia reuşeşte mereu să scape cu victima indiferent  ce fac locuitorii.
 - Nu mă interesează. Eu plec să o aduc înapoi pe Amelia.
 - Dar este imposibil. Crezi că tocmai eu, propriul ei tată, aş fi lăsat-o pe mâinile acelei bestii dacă ar fi existat vreo speranţă? Dar în 100 de ani de încercări, toţi cei ce au încercat să recupereze victima nu au mai fost văzuţi niciodată. Crezi că are sens să ne pierdem şi noi vieţile şi să ne îndurerăm şi mai mult familiile ?
 - Atunci o să plec singur ...
 - Ştim că eşti un vânător iscusit şi viteaz fiule, dar gândeştete la noi şi la fratele tău, gândeştete ce ar însemna pentru noi să te pierdem.
 -Mă gândesc, dar la fel mă gândesc şi la Amelia care acum este în ghearele acelei bestii şi are nevoie de mine. Dacă şti de ce sunt capabil atunci dă-mi  binecuvântarea ta şi ai încredere că mă întorc în siguranţă.
 - Ştiu că nu mă pot pune împotriva voinţei tale aşa că ai binecuvântarea mea fiule.
 - Plec la răsărit, pot găsi mai uşor urmele .
 - Atunci ar fi bine să mergem să îţi pregătim armele.

...................................................................................................

 - Casstiel ! Hai să îţi arăt ceva. - spuse Jonathan în timp ce deschidea un cufăr vechi.
 - Ce este cu armele astea ? - întreabă Casstiel urmărindu-şi tatăl cum scoate din vechiul cufăr un arc, un pumnal şi o sabie gravate cu simbolul leului.
 - Sunt armele primului şi cel mai mare vânător din clanul Leon, strămoşii noştri. Acestea sunt transmise din generaţie în generaţie, de la vânător la vânător şi se spune că spiritul lui Artemis Leon însoţeşte aceste arme şi cred că este momentul ca un alt mare vânător să le folosească pentru a salva Elderland, iar acel vânător eşti tu fiule.
 - Promit să nu te dezamăgesc şi să mă întorc teafăr, cu Amelia. Răsare soarele, a venit timpul să plec. La revedere tată.
 - La revedere fiule. Ai grijă de tine şi întoarce-te teafăr la noi. Fie ca spiritele strămoşilor să vegheze asupra ta.
   Şi astfel Casstiel îşi începe aventura şi intră în desişul Pădurii Blestemate, fără a şti ce fel de creaturi îşi fac veacul în pădure, însă hotărât să găsească bestia ce a răpit-o pe Amelia şi să o aducă înapoi în siguranţă.
   După câteva ore de căutări, Casstiel a reuşit să găsească urmele creaturii unde aceasta a dispărut cu Amelia.
   El a urmărit creatura după acele urme timp de doua zile, fiind convins că se apropie de aceasta însă cu cât înainta mai mult pădurea devenea mai întunecată şi urmele erau mai greu de urmărit, deşi el nu se oprea decât pentru a lua apă proaspătă atunci când drumul îl aducea în calea unui râu, iar noaptea se oprea fiind imposibil să urmărească urmele în întuneric şi fiind vulnerabil în faţa creaturilor, aşa că îşi găsea un loc mai retras şi aprindea focul pentru a ţine la distanţă animalele sălbatice.
   Totuşi, în a treia zi de căutări, norocul l-a părăsit pe Casstiel, urmele creaturii au dispărut brusc, iar acesta nu ştia în ce direcţie se îndreaptă.
   Era pierdut ...

Revin în curând cu capitolul IV....