Odata cu primii fulgi mi-am amintit si de copilarie si cum in perioada asta invatam diverse poezii pentru serbari asa ca va invit sa cititi si voi cateva dintre ele si sa va amintiti de acea perioada a copilariei.
A venit iarna ...
Poezii de iarna ...
Fulgul de nea
Pe obraz, pe nas, pe umar,
Tot cad fulgii fara numar,
Mi-a cazut in palma unul
Iute, iute inchid pumnul
Desfac pumnul, unde-i fulgul
Am in mana-un strop de roua
Sau un bob de apa, ploua?
S-a topit in mana mea
Ca o lacrima de nea.
Fulg, de Nicolae Labis
Desfrunzit si prea batran,
Tremura de frig gorunul.
Au cazut si-ntaii fulgi
Si l-am prins din zbor pe unul.
Migalos lucrata-n fir,
Floarea mica si rotunda
S-a topit si a murit –
O minune de-o secunda.
M-am intors induiosat
Sa scriu trista ei poveste;
Despre-un fulg care-a venit
Timpuriu si nu mai este.
-Pentru ce n-ai mai ramas
In inaltul boltii tale,
De-ai venit atat de pur
Spre noroaiele din vale?
Care vant nelinistit,
Rasucindu-te cu ura,
Ti-a manat catre pamant
Prea gingasa ta faptura?
Si de vreme ce sosisi,
Pentru ce-ai dat mortii vama?
Nu puteai sa fii de-argint,
Ori de sticla, ori de scama?
Dar in vreme ce scriam
Intrebarea mea nebuna,
N-am vazut cum langa geam
Ninge-ntruna si intruna.
Iar cand ochii mi-am-naltat,
Am vazut cum prin ninsoare
Valea-ntreaga lumina
Minunat scaparatoare.
Iarna
Iarna cea geroasa
A sosit acum
Bulgari de zapada
Isi fac loc pe drum.
Veselia-i mare
Pentru noi cei mici
Ce-alergam pe strada
Ca niste voinici
Iarna mult frumoasa
La noi sa mai vii
Caci tu intotdeauna
Ne-aduci bucurii.
Iarna, de Vasile Alecsandri
Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor,plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.
Ziua ninge,noaptea ninge,dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.
Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele pierdute sub clabucii albii de fum.
Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si desmiarda oceanul de ninsoare.
Iata-o sanie usoara care trece peste vai…
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.
Ninge, de Otilia Cazimir
Ssst!… Maicuta gerului,
Cu manuta inghetata,
Bate-n poarta cerului
Si intreaba suparata:
- Unde-s stelele de sus?
- Ica, nu-s!
Vantul rau le-a scuturat
Si le-mprastie prin sat.
Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Si coboara-ncetisor…
- Oare-a nins?
E un fulg si-i cel dintai
Si aduce-n vant ninsoare,
Drumuri albe peste vai,
Ras curat in ochii tai,
Sanioare,
Zurgalai…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu